Studentime, este timpul pentru o schimbare!

studentSimt nevoia sa va impartasesc o zi de examen in respectabila Universitate Politehnica Bucuresti. O sa incerc pe cat posibil sa ma cenzurez (la cat de mult am injurat zilele astea 2) pentru a nu va influenta in nici un fel parerea pe care o sa vi-o formati. Multi dintre voi au patit probabil lucruri similare in alte facultati. Partea grava din toata povestea este ca nu avem curajul si poate istetimea incat sa luam atitudine si, in acelasi timp, sa minimalizam riscurile de a ne periclita viitorul ca urmare a actiunilor noastre de revolta.

Examen la matematica. Profesorul, personaj “citit” din timpul anului ca un om “deranjat”. Se va vedea in final ca fusese “citit” prost de catre niste studenti naivi, inca nepervertiti de catre sistemul corupt al patriei.

Dupa indelungi pregatiri de genul: “Caietele de probleme puneti-le teanc in partea asta, carnetele de note cu buletinul inauntru in partea asta… lasati bagajele la cuier… foile de formule aici…”. Da, intelegerea era ca in cazul in care foile de formule respecta multiplele cerinte ale stimabilului domn profesor universitar, dumnealui o sa ti le dea pentru 5 minute (nu mai mult!) sa le consulti, neputand sa le mai ceri dupa aceea. Ok, inca eram capabili sa ne adaptam regulilor.

Dupa jumatate de ora apare EA. Zana zorilor sau “stimulentul” unor profesori prea batrani. Ea este SEMINARISTA! A cui? A noastra? In niciun caz, n-am vazut-o nici unul din serie in timpul anului, dar nu stiu cum se face ca apare la examene. Si la acest stimabil prof si la alt stimabil prof care ne-a incantat cu alte cunostiinte matematice vara trecuta. Ea este ajutorul, spiridusul pus pe sotii, glumitze deocheate, menite sa descretzeasca fruntea batranului profesor universitar, care se lupta cu probleme financiare, precum se plangea in timpul anului (luati aminte la semnalele “subliminale”).

Dra seminarista: “Vai, X… ne-ai adus cafelele asa amare… amare ca viata! Se poate? Sa stii X, ca ti-ai facut-o cu mana ta! Si ce-si face omul cu mana lui se numeste LUCRU MANUAL! Hahahaha…”

Profesorul: “Hahahaha…”

Student: “As dori sa consult foaia de formule, va rog.”

Dra seminarista: “Pai vino s-o iei. Sari banca! Ce nu stii sa sari? Vrei sa te invat eu? Hahaha!”

Student: “Nu-mi gasesc foaia de formule si am pus-o aici pe catedra ca am consultat-o si la partea de final” (acu se refacea partialul, picat de catre toata seria).

Dra seminarista: “Nu stiu draga. Daca nu e acolo, inseamna ca nu e! Domnul profesor a iesit din sala, doar n-ai vrea sa ma duc sa-l intreb ce-a facut cu foile voastre de formule! Si oricum trebuia sa le stiti pe dinafara!” (nesimtire crasa, aere de profesoara titulara, atitudine de educatoare de gradinitza care ii bate pe copilasi la popou cand fac in pat).

Student: “Dna. Profesoara, avem nevoie de foile de formule. Aveam o intelegere cu domnul prof si ne-a zis ca avem acest drept, de a folosi aceste foi!” (studentul usor precipitat, stresat de timp, de faptul ca foile nu mai apareau, profu nici el, iar tot timpul examenului stimabilele cadre universitare conversasera si facusera glume de prost gust la adresa studentilor, in definitiv o atmosfera complet daunatoare oricarei incercari de concentrare pe subiecte).

Dra seminarista: “Si poate ca io nu am chef sa va dau foile de formule, na! Poate io am alte reguli!” (incercare disperata de a-si impune o autoritate care nu-i apartine).

Dupa ce, in graba, dra seminarista si-a depus efortu sa corecteze lucrarile de final, comentand neincetat la lipsa noastra de neuroni, a plecat. Lasandu-l pe marele guru al matematicii sa se confrunte singur cu corectarea lucrarilor de partial.

Dar avand in vedere ca dumnealui are o conceptie matrix-iana despre viata, conform propriilor spuse la seminar: “Stati linistiti, ca voi nu puteti sa ma enervati, pentru ca voi nu existati… ah, stati calmi, ca io-s de parerea ca nici io nu exist… (dar asta e o filozofie care va depaseste, probabil ca gandea)”, drept urmare a “corectat” lucrarile de partial in stil Matrix: se uita fff concentrat (probabil) fix 5 sec la lucrare, zicandu-si ca lucrarea aia de fapt nu exista… si drept urmare dand niste puncte din neantul cunoasterii sale matematice. A urmat un ritual pe care fiecare student, care dupa parerea stimabilului trecuse desi n-ar fi meritat, trebuia sa-l implineasca intocmai.

Profesor: “Tu, conform regulii mele ar trebui sa dai din nou. Asa ca du-te pana la usa si intoarce-te.”

Student (prostit, dupa ce realizeaza pirueta pana la usa): “Dar cum… la subiectul 3 nimic? Vorbim despre acelasi lucru?”

Profesor: “Da da da… nu ma pune acuma sa mai caut biletu… acum ca ai venit din nou, te consider trecut. 5!” (ranjet larg, pervers, insirat pe toata fatza incaruntzitului).

Studentul iese tampit din sala de examen, injurand de mama focului. Altii mai putin “norocosi”, care probabil nu au respectat ritualul intocmai au fost picati.

Din alte surse, dupa examen, ni se dezvaluie realitate simpla si cruda. Omul nu era numai “deranjat”, ci si dornic de CEVA, care sa-l insenineze… ceva material!

SINTEZA

Am ajuns la o rascruce. Toti tinerii din tara asta trebuie sa aleaga. Exista 3 posibilitati:

1. Accepti si te integrezi in sistemul corupt din tara.

2. Nu accepti sa dai spaga, adoptand o atitudine mioritca, fatalista, de genu: ce-o fi o fi, indurand toate porcariile de la cei din sistemul corupt.

3. Adopti o atitudine revolutionara, incercand sa lupti cu sistemul!

Problema cu nr 1 este ca adoptata nu face decat sa transmita aceasta infectie mai departe, generatiilor viitoare, intr-un final ajungandu-se la cangrena societatii romanesti. (Sa speram ca n-am ajuns deja in acel stadiu!)

Problema cu nr 2 este de principiu: accepti, asemeni ciobanasului din balada sa ti se dea in cap, te lasi indobitocit, dezavantajat in prostia ta. Intr-un fel ti-ai zice ca ai demnitate pentru ca refuzi sa dai spaga, dar defapt daca nu adopti macar varianta nr 3 aflata la polul opus, inseamna ca nu ai suficient sange in vine, incat sa-ti risti “binele” apropiat pentru un bine pe termen lung.

Problema cu nr 3 este reprezentata de CEILALTI. Nu poti actiona pe cont propriu. Te vei lupta in majoritatea timpului sa incerci sa-i unifici pe cei de la nr 2, incercand sa-i atragi de partea ta, convingandu-i sa renunte la modu de gandire ancestral,si adoptand ceva nespecific acestui popor: atitudinea de luptator inteligent.

A nu se intelege ca prin categoria nr 3 ma refer la indivizi gen Apostol Bologa sau Gelu Ruscanu, exponenti ai unei dreptati absolute. Acestia esueaza de fiecare data. Nu. Aici vorbesc despre gasirea unei metode de a lupta inteligent cu armele lor: regulamente, legi, flagrante, mass-media, internet etc.

Jurnalul unei curve

“Sunt ceea ce sunt fiindca vrei sa ma privesti tu asa. Nu ma intereseaza ca esti o el sau o ea si nici nu ma obosesc sa-ti dau explicatii. M-am convins ca in lumea asta bolnava informatia este perceputa mecanic fara a mai fi procesata. Si daca nu te numeri printre cei care fac asta inseamna ca faci parte din acel sfert care nu o fac. Intotdeuna am sustinut faptul ca oamenilor le e frica de ceea ce nu pot intelege. Sau de ceea ce nu vor sa inteleaga.

jurnalIn fizica se spune ca nu exista efect fara cauza. Efectul de turma care se intalneste la cei ce nu pot intelege se bazeaza pe faptul ca s-a putut crea o sau un ceva fara cauza. Cum nimic nu mai e de mirare asa nimic nu mai e imposibil.

Raspunsul meu este nu. Nu ma consider o victima. Asa cum tu stii sa faci bani pentru ca esti programator de profesie, asa stiu eu sa-mi castig dreptul de a spera ca maine poate fi mai bine. Si spre deosebire de tine care esti un sclav al societatii, eu consider ca am putere mai mare de a lua decizii si hotarari. Ceva care la multi ramane la stadiul de gand nescris sau mai rau, nespus.

Viata e periculoasa din orice unghi ai privi-o. Nu trebuie sa judeci in functie de meserie sau gradul de expunere. Daca esti credincios si ai vointa, poti sa-ti transformi planurile in proiecte. Si mai departe, ce-o vrea bunul Dumnezeu. Norocul nu poti sa-l ti-l cumperi. Trebuie doar sa incerci sa-ti explici cum ai putut sa-l dobandesti.

Consider ca toti au un cuvant de spus in ceea ce fac. Eu nu ma ascund si ma impac cu asta. Degeaba existi, daca ti-e rusine cu ceea ce faci. Nu poti sa stii ce-ti rezerva viitorul. Pe axa timpului intotdeauna trebuie sa traiesti in prezent pentru viitor. Orice alta combinatie poate fi considerata utila pana la partea practica.”

Adela.

[edit]: Am vrut sa scriu mai demult asa ceva, dar nu am avut rabdarea si nici timpul necesar. Inspirat din viata de zi cu zi. Daca nu poti intelege ce am scris, nu e de la monitor sau oboseala. Considera-te singur o curva a societatii. Si apropo, tu din ce sfert faci parte?

Just thoughts

Eram ieri in Plaza si nimeresc in Diverta. Din doua motive: sa-mi cumpar o carte si sa vad daca mai au boostere pentru WoW TCG. Printre miile de carti, descopar intr-un raft o carticita despre iubire. Probabil ca le stiti, sunt minuscule si foarte scumpe. O rasfoiesc si ma opresc asupra unui singur citat. “Iubirea este cadoul pe care singuri ar trebui sa ni-l facem”. Raman cu carticica in mana cateva secunde bune, uitandu-ma in gol. Oare?

Dupa 45 de minute, m-am razgandit si am cumparat o carte de bucate pe care sa o fac cadou. Boostere oricum nu aveau 🙂

Dilema existentiala…

Viata e nedreapta. Fraza de dinainte a devenit deja un cliseu. Mult prea folosita si in contexte in care chiar nu s-ar merita a fi folosita. Intotdeauna exista ceva mai rau si mai crud si mai nedrept decat ce te-a provocat pe tine sa rostesti acea fraza.

Suntem inconjurati de prostie, de falsa importanta pe care si-o dau unii sau altii, de ipocrizie, de demagogie, de multa lipsa de caracter, si nu in ultimul rand de multa psihopatologie!

dilema

Iti zici naiv: “Eu o sa ma stradui si o sa fie totul bine. Cine munceste din greu e rasplatit.” Am fost crescuti prost pentru vremurile in care am ajuns sa traim. Am fost crescuti in ideea ca daca tu te stradui vei putea face diferenta. Termenul de “straduinta” insa ne-a fost prost explicat si insuflat de mici. Corectitudinea nu mai exista. Lumea este a prostilor norocosi si a curvelor fara demnitate.

Nu in ultimul rand am fost crescuti in si cu frica. Frica sa actionam, de teama unor consecinte mai mult sau mai putin justificate. Teama ca vom ramane sa ne luptam singuri, ca vom fi priviti cu dispret de catre majoritatea dominata de caracteristicile de mai sus. Frica de niste legi pe care nu le respecta nimeni. Teama de a privi solutiile in fata si de a le pune in aplicare. Frica de a gandi liber, neconstransi de sistemul subred de invatamant care incearca sa ne strice gandirea.

Stiintific s-a demonstrat cat de inteligenti suntem toti in primii ani de viata. Inca de cand suntem invatati sa citim dupa modul traditionalist, scoala ne strica!

Ce ne lipseste cu desavarsire este initiativa de a schimba ceva. Avem destui “observatori” care analizeaza, critica pe toate posturile de televiziune, multi dintre ei vorbind in necunostiinta adevaratei realitati. N-am auzit de vreunul dintre ei ca ar fi luat vreo masura, ca ar fi mobilizat masele intr-o anumita directie, ca ar fi schimbat ceva, ORICE!

Rutina zilnica

rutina

Sa zicem ca azi e luni. Dimineata incepe cu un rasarit palid pe cerul plin de noxe al orasului imbacsit. Mana tremuranda a unui batranel colinda randurile infinite de masini care stau la stop. Intersectia e plina de oameni diferiti si pe jumatate adormiti. Un baietel cu ghiozdanul in spate isi calculeaza pasii pentru a prinde culoarea verde a semaforului care clipeste de cateva secunde. Un Audi argintiu condus de o pustana grabita claxoneaza batranelul care abia isi taraste picioarele. Culoarea verde a disparut, facandu-i loc celei rosii. Baiatul a reusit sa traverseze si bucuros zambeste printre geamul murdar al tramvaiului…

Sa zicem ca azi e marti. Soarele se ascunde printre norii dolofani care au acoperit cerul. Lumea fuge sa se ascunda de picaturile calde ale ploii. Un bisnitar vinde umbrele in coltul intersectiei la fel de aglomerate. O fetita uda din cap pana in picioare se opreste sa cumpere. Isi alege una verde transparent si cu nerabdare o deschide si se pierde printre fumul picaturilor de ploaie. Batranelul nu se mai zareste printre masinile grabite. Un porumbel se ascunde in acoperisul statiei de metrou, speriat de fulgerul care a invadat cerul…

Sa zicem ca azi e miercuri. Ploaia a reusit sa curete strazile pline de praf. O dupa-amiaza la fel de aglomerata ca dimineata oricarei zile. Fetita cu umbrela verde alearga un catelus care fuge de ea, speriat de zgomotul sandalutelor rosii. O doamna cu o sacosa imensa in mana stanga se indreapta catre piata. Sute de masini populeaza strada care uneste hala cu magazinul universal. Firul de cablu al companiei de televiziune pare sa incomodeze doi presupusi alpinisti care escaladeaza blocul pentru a schimba afisul de la un panou publicitar. Sirena unei ambulante rasuna intersectia plina de muncitori veniti sa inlocuiasca sinele de tramvai uzate de-a lungul vremii. Pietonii grabiti se reped sa prinde si ultima picatura din culoarea verde a semaforului…

Sa zicem ca azi e joi. O mama disperata isi cauta baiatul tocmai iesit din sala de sport. Seara se lasa pe umerii grei al zilei obosite. Strazile sunt pline de beculete miscatoare care reprezinta faruruile masinilor gonind de nebune. Un sofer de taxi injura de mama focului o groapa care i-a distrus roata dreapta de pe spate. Aceeasi ambulanta reface drumul de ieri si strabate intersectia paralizata de muncitorii nelipsiti. Porumbelul cel alb zburda deasupra cladirilor inalte si ametitoare. Doi tineri indragostiti se saruta sub lumina palida a panoului publicitar…

Sa zicem ca azi e vineri. Granita dintre stresul zilnic si weekend. Pana si bisnitarii par sa fi stiut asta. Se pare ca si-au luat liber cu o zi mai devreme. Sau poate ca e linistea premergatoare stresului din weekend. Pentru batranelul din intersectie nu exista reguli. Weekendul reprezinta inca doua zile din castigul zilnic. Oamenii se grabesc mai repede ca niciodata. Probabil ca vor sa prinda bilet la vreun film. Sau probabil ca nu-i intereseaza daca exista sau nu vreun film. Un zgomot asurzitor se aude din prima masina asezata in fruntea coloanei de la semafor. E aceeasi pustana cu Audi-ul argintiu. Ii place la nebunie Faithless…

Sa zicem ca azi e sambata. Prima zi de odihna dupa rutina obositoare a saptamanii. La coltul intersectiei se aude catelusul, schelalaind de mama focului. Taximetristul nervos il alungase cu piciorul pentru ca vruse sa-si faca nevoia pe roata abia pusa de doua zile. Aceeasi doamna se intoarce de la piata incarcata cu patru sacose. Zgomotul masinilor persista in intersectia paralizata. Bisnitarii asalteaza multimea care traverseaza teleghidata. Baietelul impreuna cu mama lui se plimba pe aleea cea populata. Se intalnesc cu fetita cu sandalute rosii. Incep sa rada amandoi si sa alerge spre parc…

Sa zicem ca azi e duminica. Cerul se prezinta senin, nici vorba de nori. Linistea strapunge veninos intersectia. Praful acumulat se ridica deasupra statiei de metrou, lasand in urma un nor negru de fum. Pe refugiul pietonal se zaresc aceeasi tineri indragostiti care par nedespartiti. Masinile parca au fost inghitite de o creatura utopica. Oamenii parca se joaca de-a v-ati ascunselea si nu vor sa se arate. Singurul nelipsit e batranelul de la semafor. Ceasul isi numara secundele si asteapta cu nerabdare ciclul neobosit al saptamanii…

Sa zicem ca maine e luni…

Vreau…

Vreau sa ma trezesc dimineata si sa nu fiu martor la aceeasi imagine. Aceeasi imagine de ieri, in care soarele rasare si se ridica usor pe cerul ametitor. Vreau sa simt cum buzele imi sunt mangaiate de vantul bland si cum o picatura de ploaie ma trezeste din somnul adanc.

Vreau sa nu mai vad mereu aceeasi oameni. Vreau sa schimb imaginea monotona si prafuita cu una sensibila si ciudata. Nu mai vreau sa aud cum ma striga cineva in departare. Nu mai vreau sa aud ca au nevoie de ajutorul meu. Vreau doar sa aud ca exist.

Vreau sa schimb totul. Daca ar fi dupa mine, as trai in fiecare zi altfel, as vrea sa fiu in fiecare zi altcineva.

Si daca nu se poate, macar sa pun capul pe perna si sa ma gandesc cum ar fi daca ar fi. Simt cum bate vantul. Simt cum se aduna norii. Simt cum incepe sa ploua. Inchid ochii. E dimineata…

Cursa

race-wide

Drumul e prea lung pentru a fi parcus cu pasii speriati de asfaltul incalzit. De deasupra, luna zambeste peste copacii adormiti in praful magic al noptii. Linia continua cu care este marcata autostrada se imbraca cu umbrele jucause ale padurii. Vantul dirijeaza zgomotul nascut din marea agitata care stropeste nisipul fin imprastiat de-a lungul coastei. Nu se zareste nici o masina din intunericul abundent al departarii. Picioarele se incapataneaza sa nu oboseasca declarand razboi orelor care se scurg mai repede ca secundele. Spatiul atemporal al insulei a reusit sa inghita oamenii preocupati cu activitatile lor ciudate. Aproape pe toti i-a transformat in captivi ai infinitului imaginar. Ca sa fiu sincer, nu mai exista nimeni care sa demonstreze contrariul titlului de prizonier. Doar drumul e neschimbat si impartial la evenimentele ce nu-l intereseaza. Pasii grei inca il apasa si-l gadila de fiecare data cand se aude un plesnit surd. E zgomotul facut de talpa pe un sfert desprinsa din incaltamintea sport al fetei care alearga neincetat de patru ore. Lacrimile pline de amintiri se joaca pe obrazul catifelat si vinovat al celei care a incercat douazeci de ani sa fuga de ele. Cu fiecare an irosit pe drum, orele reusesc sa se transforme in unitati de masura infinite. De atunci si ea alearga incontinuu…

Visul

visZacea in nesimtire in patul moale, cu ochii atintiti pe tavan… singurul ei contact cu realitatea erau ochii care i se miscau neincetat, cercetand fiecare coltzisor al varului alb, orice urma de vietate, incercand parca sa-l strapunga cu privirea. Inima ii batea cu tactul unei tobe, devenind neincapatoare pentru cavitatea in care se afla. Mainile ii stateau rastignite, intinse pe perna, picioarele ii atarnau amortite pe marginea patului. Apoi, incetul cu incetul, bataile din piept i s-au sincronizat cu rasuflarea, calmandu-se… pleoapele au amortit si ele, alunecand peste pupilele care continuau sa fie necontenit agitate.

…A inceput sa vada ceva demult uitat: pe ei, amicii din copilarie… pe care toti adultii de atunci ii declarasera “imaginari”. Nu putea sa-si aminteasca exact cand a intrerupt contactul cu ei, cand s-a oprit din a vorbi cu acesti locuitori ai mintii ei. Nu in cele din urma, nu putea sa-si aduca aminte cand au amutit papusile si au refuzat sa i se mai adreseze. Viata ingrata au dus papusile. Iubite, rasfatzate o vreme, au fost apoi date la o parte si inlocuite cu ceva mult mai lipsit de viata: calculatorul.

tu-esti-visul-tau

Acum parca se scurtcircuitase ceva in ea. I se derulau cu repeziciune imagini dintr-o lume si un timp atat de indepartate, incat pareau dintr-o alta viata. S-a nascut o urma de indoiala: s-au intamplat aievea? Si umbra infioratoare care o sufoca in fiecare noapte… frica de ace si de caini… teama de necunoscut si de intuneric… cand au disparut toate?

Nu putea sa fi fost ea… cine e fata asta care i se arata inaintea ochilor? De unde a aparut si ce vrea sa-i transmita? Incerca sa-i vorbeasca… sunetele ieseau nedeslusite, ca pe o caseta zgariata. Privirea micutzei incerca sa-i comunice ceea ce cuvintele nu puteau.

…”Trezeste-te! Trebuie sa ajungi la curs. Hai in bucatarie sa mananci.”

…S-a ridicat o ceatza groasa care a inghitit-o pe fata si a estompat tot restul. Apoi s-a intrezarit lumina diminetzii. A incercat sa revina de unde plecase, dar ceatza stersese totul… O noua zi incepea.

Firmele de catering

cateringAvand in vedere faptul ca gatitul este o arta, pregatirea unei mese pentru o intalnire de afaceri poate fi un lucru destul de complicat, care sa presupuna cunostinte temeinice in domeniul gastronomiei, mai ales in cazul in care este vorba de invitati care provin din tari diferite si mai ales din culturi diferite, pentru care trebuie sa pregatiti preparate care sa fie pe gustul tuturor. Aceasta nu este deloc o misiune usoara.

Pentru a avea succes pe piata, firma de catering trebuie sa isi indrepte atentia si spre modul in care se prepara mancarea, deoarece se pune din ce in ce mai mult accent pe mancarea sanatoasa, iar produsele oferite trebuie sa fie proaspete si in mod obligatoriu sigure pentru sanatatea consumatorilor. Imaginati-va ce renume si-ar crea o firma de catering care ar oferi la un eveniment un produs alterat. Ar fi un dezastru total, care ar putea duce chiar la ruinarea respectivei afaceri. De aceea, antreprenorii unor astfel de servicii, nu isi asuma aceste riscuri si, in general, mancarea preparata de o firma de catering este sigura.

De asemenea, atunci cand aveti nevoie de servicii de catering, este indicat sa vedeti oferte de la mai multe firme, deoarece, datorita competitivitati, acestea se intrec in oferte de preturi, iar in cazul unui eveniment mare, diferenta poate fi semnificativa. In schimb aveti grija sa primiti aceleasi servicii pentru tariful mai mic, pentru ca exista si riscul sa va ofere un pret mai mic, dar preparatele si celelalte servicii sa fie pe masura.

Ingredientele unei petreceri reusite

Fiecare are asteptari atunci cand merge la o petrecere. Unii mai multe, altii mai putine, iar altii poate deloc. Sa recunoastem, cand esti invitat la o petrecere in primul rand intrebi cine mai vine. Strambi din nas la unele nume, iar de altele esti bucuros ca vor fi acolo. Asta pentru ca doresti sa te simti bine in compania celorlalti care participa la o astfel de sindrofie. Unul dintre ingredientele principale pentru o petrecere reusita este lista de invitati.

petreceri

Daca reusesti sa strangi persoane care sa se inteleaga intre ele, sa empatizeze si sa poarte discutii interesante, atunci capitolul asta il poti bifa linistit. Locatia pentru o petrecere reusita trebuie sa indeplineasca si ea gusturile celor mai multi dintre participanti. Asta inseamna ca le stii gusturile, iar daca nu atunci faci in asa fel incat sa placa ceva din locul ala la cati mai multi dintre ei. Apoi trebuie sa le cunosti gusturile in materie de bauturi. Ca sa le nimeresti pe toate sau aproape pe toate, furnizezi bauturi diferite, de la bauturi alcoolice pana la sucuri si apa. Cate putin din fiecare daca nu-ti permiti mai mult si cand se termina faci cheta si cumperi apoi ceva ce fiecare are chef in acel moment sa bea. Muzica este in surdina la astfel de petreceri si nu ingredientul principal. Cat despre dans, el poate fi doar o pedeapsa la unul dintre jocuri.